O lecţie de comunicare… în exclusivitate

După atâtea poveşti despre rochia de mireasă (care l-au adus în pragul disperării pe Maghiu) şi Oscar (de care Sebi Olaru e sătul), m-am gândit că n-ar strica, totuşi, să scriu şi de-ale  meseriei.

Azi, graţie strădaniei Asociaţiei Jurnaliştilor din Sălaj şi a sprijinului oferit de către Prefectură, tabăra ziariştilor sălăjeni a „dat piept” cu cea a şefilor de instituţii deconcentrare şi a purtătorilor lor de vorbe. Cică să ne cunoaştem cu cei pe care nu i-am văzut la faţă veci (fie pentru că-s noi pe posturi, fie pentru că se ascund în cochilii în timpul serviciului).

Iulia David, manager public în cadrul Instituţiei Prefectului, s-a gândit că momentul e ideal pentru a-i instrui pe directori şi purtători despre modul în care se gestionează relaţia cu presa, cum se face o conferinţă, ce-i ala briefing, cum întocmeşti un comunicat etc. Io credeam că dacă ajungi purtător de vorbe ar cam trebui să ai cunoştinţe elementare despre chestiile astea, să fi urmat la viaţa ta, dacă nu o facultate de profil, măcar un curs amărât de comunicare

Mno… în fine! Ce ştiu io? Nu asta e, totuşi, problema. Iulia David le-a dat indicaţii ălora de la deconcentrate să nu dea exclusivităţi. Că cică toată lumea are aceleaşi drepturi, că instituţiile nu tre să favorizeze un ziarist sau altul, că şi ăia care citesc un alt ziar decât cel care vrea exclusivitatea sunt îndreptăţiţi să afle… şi alte poveşti SF, de stăteau ziariştii din sală cu gura căscată!

Nu cunosc CV-ul doamnei de la Prefectură, dar în presă sigur nu a lucrat! Şi nici cu ce se mănâncă jurnalismul nu are habar! Păi cum ar fi să stau eu toată ziua în redacţie, la căldurică, rupând tastatura pe messenger şi aruncând din când în când o geană spre fax ori mail, că poate vreunul mai curios de la concurenţă a cerut nişte informaţii şi am şi io ce scrie pe mâine??!! Ăăăăă… WTF???

Anunțuri

Oscar – checked! Rochie – checked

Buun… deci a trecut şi Oscarul, şi-a comandat şi mireasa rochia… Numai iarna asta afurisită nu mai vrea să plece şi îmi face în ciudă invadându-mă acum, în lună de primăvară, cu un frig pe care nici in perioada ei de glorie nu l-a produs. Şi taaaare mă mai indispune!

Revenind la aspectele din prima frază. Să le luăm punctual, dar în ordine invers cronologică:

1. Oscar 2010… bleacs! Nu m-a interesat deloc show-ul, ci rezultatele. Aşa cum mă temeam că se va întâmpla, The hurt locker e campionul. Feminista din mine se bucură pentru că exa i-a tras-o exului! Câtă satisfacţie trebuie s-o fi încercat pe gagica aia!

Pe de altă parte, filmul a fost slăbuţ. Şi plictisitor… şi lung… şi cu un final tras de coadă. Adică, dă-o-ncolo de nevastă, da-l-ncolo de copil, patria mă cheamă, deci mă duc să dezamorsez bombe. Nu, zău! Deşi am recunoscut că nu am un film preferat, cred că mi-am dorit să câştige Avatar… era cel mai interesant dintre toate! Dar nu neapărat bun.

2. Rochia costă o căruţă de bani (raportat la bugetul alocat), dar este ACEEA. Şi nimic altceva nu mai contează. Şi ce dacă o port o singură dată! Ori că am şanse aproape nule să-i găsesc o viitoare mireasă! Mda, m-au păcălit şi pe mine, ca pe toate celelalte!

P. S. Cică Cloooney a plecat tare dezamăgit acasă, vezi, Doamne, ei de ce n-a luat nimic? George, honey! Îmi place rău de tot despre tine… eşti mumos, nevoie mare… dar ceri cam mult:) Poate data viitoare, când ieşi cu ceva mai bun!

P.P.S. Acum că am scăpat de grija rochiei, am altă bătaie de cap. Zic capetele bisericeşti de pe meleaguri sălăjene, că oficierea cununiei religioase în zi de mare sărbătoare (vezi cazul meu) e păcat şi contravine canoanelor. Hahaha. Şi cică, dacă toată smecheria era programată în zi de post, nu era nici un bai, că ne-ar fi dat dispensă fără ezitare. Ş-apoi se mai miră ortodocşii că lumea se mută în masă la alte confesiuni şi că biserica îşi pierde credibilitatea. Trist!

Astea-s filme de Oscar??

Ce naiba caută jumătate din filmele nominalizate în acest an la Oscar pe listă? M-am ţinut de cuvânt şi ieri noapte am terminat de vizionat toate producţiile cu… vorba vine, şanse la marele premiu.

Habar n-am cine ar trebui să câştige. Ştiu sigur, însă, cine nu ar trebui să plece acasă cu statueta. Vizionarea ultimului film din listă – A serious man – a fost un veritabil chin pentru mine. Mi-am pierdut două ore preţioase din viaţă, două ore din somnul de frumuseţe ca să mă uit la ceea ce, după mine, ar putea candida fără ezitări la Zmeura de Aur. Un film obositor, fără acţiune, fără noimă… bani aruncaţi în vânt pentru o producţie dubioasă. Totuşi, pe imdb.com are nota 7,4 dintr-un total de 18.950 de voturi. Cică e o comedie neagră. Hmm… şi eu chiar credeam că am simţul umorului dezvoltat…

Bine cotat e şi District 9… o altă dobitocenie de film, cu extratereştri greţoşi şi un umanoid pămpălau ce se transformă într-un montru. Privind filmul mi-am amintit de Musca, un film ce rula prin apartamente în perioada de glorie a video-lui. Bleacs… Le-au băgat pe astea în listă, şi au neglijat The book of Eli! Ciudat!

Revenind la cine ar merita să iasă victorios din cursa pentru cel mai bun film… Supriza ar fi să nu ia Avatar, deşi din rândul celor 10, nu văd altă producţie mai răsărită. Aşteptam mai mult de la The hurt locker.

Astea sunt calificativele date de mine pe imdb.com titlurilor de la categoria „cel mai bun film”:

Avatar – 8

The blind side – 7

District 9 – 4

An education – 4

The hurt locker – 5

Inglourious basterds – 3

Precious – 7

A serious man – 2

Up – 6

Up in the air – 5

Lăudabilă prestaţia Sandrei Bullock în The blind side, precum şi a tinerei obeze din Precious. Sunt curioasă care pe care la „cea mai bună actriţă”!