Credincios, pierdut religie

Preoţii ăştia – aştept cu nerăbdare să găsesc excepţia – au impresia că sunt deţinătorii adevărului absolut. Şi, mai mult decât atât, au o părere foarte bună despre ei şi despre capacităţile lor… verbale. Asta chiar dacă nu le-ar strica absolut deloc nişte lecţii de gramatică.

Recunosc, nu sunt omul care să umble pe la biserici, dar în puţinele mele contacte cu lumea lor, popii nu au reuşit decât un singur lucru: să mă ţină şi mai departe de casa Domnului. În urmă cu ceva ani, un astfel de individ m-a scos practic din biserică, după spovedanie, pentru că am îndrăznit să fiu prea sinceră şi pentru că, la vreo 20 de ani făceam „chestii ruşinoase” cu prietenul.

Acum, în prag de măritiş, tradiţia m-a împins spre biserică. Am zis că-i mai dau o şansă, că poate acum un deceniu eram mai imatură şi prea impulsivă. Ei bine, dezamăgire şi de această dată. Ok, am făcut greşeala de a nu mă informa suficient în calendarul ortodox şi am programat nunta în mare zi de sărbătoare. Eu zic că n-am dat în cap. De o cu totul altă părere este biserica. Cea ortodoxă, evident, ai căror reprezentanţi nu vor sub nici o formă să mă cunune în ziua respectivă! Acceptă nunţile în post, nunţile în ajun de mari sărbători religioase, dar nu şi când am eu nevoie.

Şi-atunci, de ce trebuie să mă duc la biserică pentru rugăciune, când pot sa fac asta şi la mine acasă? De ce plătesc bisericii taxe uriaşe în fiecare an, când oricum tre să-i dau preotului o „atenţie” la momentul cununiei? No… mai scutiţi-mă!

***

Azi am asistat la sfinţirea unui loc. Păi dacă nu a bătut popa ăla din gură verzi şi uscate, de zici că avea diaree verbală! Dar mai lasă-mă nene cu predica ta de doi lei presărată cu „glumiţe” ieftine. Cică doi se ceartă pe marginea averii unui preot. Că de ce are popa Maseratti şi alea-alea. Pentru că se duce la biserică şi se roagă! Nu zău! O fi zi popa „Doamne, dă-mi Maseratti” şi zbang… maşinoaca i-a aterizat în curte.