Noi 2 şi-o bucurie

Multele evenimente din viaţa mea din ultima perioadă m-au împiedicat să mai scriu pe blog. Pentru cei care au pierdut firul, în ultima lună fata s-a măritat, s-a dus în luna de miere, s-a mutat în chirie (deşi şi-a cumpărat apartament) – unde n-are net, s-a întors în câmpul muncii.

Am omis intenţionat cea mai importantă veste: fata va fi mămică. Cei mulţi ştiu deja. Dar îmi face o plăcere teribilă de fiecare dată când zic sau scriu asta. Da, tre să recunosc, ador să mă dau mare cu „detaliul” ăsta. Mai ales că am fost tare neîncrezătoare la început că ne va reuşi „schema”.

Miercuri sărbătorim 15 săptămâni (cei care au şi început calculele să nu se mai spetească: da, puiul meu a fost în burtica miresei). Fiecare vizită la medic este, pentru mine, cel puţin, un moment extrem de aşteptat şi atât de emoţionant!

Sâmbătă ne-am văzut ultima dată. Din păcate a refuzat cu încăpăţânare să-şi mişte picioruşele pe care le strângea sub fundic, aşa că suspansul vizavi de sexul pruncului continuă. Ne-a făcut, totuşi, cu mânuţa. O scumpete mică!!

Eu înclin spre fată, tatăl vrea, evident, fecior. Bunicii au făcut tabere: socrul vrea fecior, soacra, fată, ai mei… aşteaptă doar să vină barza şi spun că orice îi va face fericiţi. Lu` sor`mea i s-a pus pata: vrea nepoţel. Şi nici că o mai poţi scoate din magazinele de bebe odată intrată acolo :))

Peste cam o lună ar trebui să se facă lumină. Fată sau băiat, până la urmă ce contează? Sănătos să fie! Pentru noi e cea mai mare bucurie!