Emoţie de iulie

După trei luni în care starea de graviditate nu a însemnat pentru mine nimic altceva decât greţuri, două vome pe zi, somnolenţă, 4 kile în minus, a ieşit soarele:) Totul devine o minunăţie, pe care încerc să o savurez la maxim.

Îmi plimb burta cu o mândrie rară şi mă amuz de perioada de dinainte când mascarea colăceilor îmi dădea dureri de cap. Profit de fiece vitrină ce-mi iese în cale pentru a-mi admira burtica. Nu am scăpat încă de greţuri, dar e atât de bine să nu mai dai la raţe! 🙂

Aseară, plăcerea de a fi gravidă a atins cota maximă. Radu se uita la meci, asemeni unei lumi întregi. Eu savuram tolăneala dinainte de culcare. Şi atunci s-a produs miracolul: bebe a mişcat. Dar nu oricum, ci plin de energie. Mai simţisem nişte chestii prin burtică, dar nu le-am prea băgat în seamă, crezând că sunt chestii ce ţin de tranzitul intestinal. Aseară, însă, a fost altfel. O senzaţie unică şi reacţii pe măsură: de la o tresărire, la zâmbet, hohote de râs şi lacrimi de emoţie. O, Doamne, şi câtă emoţie!

Spre marea dezamăgire a viitorului tătic, mişcările puiului nu au putut fi percepute decât de viitoarea mamică. Dar este vreme până în decembrie!

Anunțuri