5 ani fără fumuri

O citeam pe ex-colega mea de la Adevarul de Cluj, Alexandra, care-şi număra anii greceşti, când mi-am amintit că şi eu am motiv de sărbătoare luna asta. Nu mai reţin exact ce zi era când am decis să renunţ la fumat. Ştiu că era februarie. Şi ştiu că era 2008. YeY! 5 ani fără tutun! E ceva, nu?

N-am făcut lucruri măreţe la viaţa mea – exceptând superboşenia asta de copil. Dar asta cu lăsatul de ţigări, după 10 ani trăiţi în fum, mă cam face mândră de mine. Ca în cazul superboşeniei, pe care nu o puteam face fără ajutorul consortului, şi lăsatul de fumat i se datorează. El s-a lăsat primul, aşa că mi-a dat imboldul. Că de atunci el s-a mai lăsat de câteva ori – asta e altă treabă.