Întrebări de poveste

  • Alba ca Zăpada manâncă un măr otrăvit şi moare (e drept că până la urmă prinţul îi dă sărutul ce o aduce la viaţă, dar nu asta e ideea). Cum îi explic eu fie-mii de nici trei ani ce-i aia „moarte”? „A adormit”, îi zic. „Nu, mami, a murit! Aşa mi-a zis Puiu (Puiu este pensionarul din vecini pe care îl îndrăgeşte teribil).” „Nu-i aşa că o trezeşte prinţul? Păi atunci înseamnă că Albă ca Zăpada dormea”, zic în speranţa că a înţeles mesajul.
  • Lupul le mănâncă şi pe Scufiţă şi pe bunicuţă. Aşa, să-i dau Ştefaniei un motiv să-i fie frică: „Mami, mă papă şi pe mine dacă merg în pădure?”
  • Hansel şi Gretel au mămică vitregă, iar imbecilul şi denaturatul lor tată acceptă să-i abandoneze în pădure. Hmmm, de ce au pruncii mamă vitregă, ce-o fi aia şi unde e mamica lor adevarată? Cât despre ta-su n-are sens să intrăm în detalii.
  • Capra îşi lasă iezii singuri, ca să le aducă mâncare (şi noi îi hulim pe cei care merg la muncă în străinătate, lăsându-şi odraslele cu bunicii). Trec peste laitmotivul lupului care se hrăneşte cu prunci neascultători şi întreb: unde mama zmeilor era ţapul îi tot acest timp?
  • Ursul, vai de capul lui, trece prin chinuri teribile, după ce coada-i rămâne în lacul îngheţat.
  • Moşul îşi bate cocoşul. Baba ajunge să facă acelaşi lucru.

Aşa că mă văd nevoită să modific mesajele unor poveşti, să sar peste pasaje ce ar putea naşte întrebări cărora nu le-aş găsi un răspuns suficient de explicit pentru pitică ori, în caz de forţă majoră, schimb subiectul discuţiei, doar-doar ies basma curată. Sunt convinsă că este doar începutul, că nu voi putea să mă fofilez la nesfărşit şi că până la urmă va trebui să-i explic şi lucrurile mai puţin roz. Şi mai sper să am suficientă inspiraţie încât, atunci când va fi vremea, să ofer răspunsuri potrivite pentru urechiuşele princhindelei.