Persil Power-Mix Caps – pudra si gel intr-o capsula

Norocul mi-a suras pentru a doua oara, dupa ce Buzzstore m-a selectat sa fac parte dintre cei 1.000 de buzzeri care sa testeze noul detergent scos pe piata de catre Persil. Vorbesc despre Persil Power-Mix Caps, o combinatie inovatoare de detergent pudra si detergent gel intr-o singura capsula.

Coletul – continand nu doar un pachet de Persil Power-Mix Caps, ci si un prosop Persil si mostre de impartit prietenilor – a ajuns la fix: tocmai ma pregateam sa-mi pun la treaba masina de spalat.

persil

Mai intai, hainele colorate. Am ales sa nu folosesc vreun balsam de rufe, tocmai pentru a ma convinge de parfumul pe care capsula il va lasa hainelor. Persil a trecut aceasta proba, lasand rufelor un miros proaspat. Au urmat rufele albe, multe dintre ele hainute ale baietelului meu, aflat la inceputul autodiversificarii. Va puteti inchipui cum arata hainutele lui dupa ce il iau de la masa…

pizap.com14325493499591

Ce-mi place teribil de mult este ca detergentul acesta este gata dozat, utilizarea capsulelor facandu-se cu foarte mare usurinta. Asa ca recipientul cu care masuram pana acum detergentul pudra a devenit istorie.

Revenind la impresiile pe care mi le-a lasat Persil Power-Mix Caps, dupa ce am scos din masina de spalat hainutele copiilor mei… In lupta cu petele, capsulele au iesit invingatoare de cele mai multe ori! Urmele lasate de inghetata de ciocolata pe rochita fetitei mele au disparut fara a fi nevoie sa folosesc solutii speciale pentru pete. In schimb, batalia cu petele de capsune de pe pantalonasii bebelusului ori cu urmele lasate de cirese pe body-uri s-a dovedit ceva mai dificila…

pizap.com14333635922931

In schimb, murdaria si petele mai putin dificile au disparut fara probleme, lasand hainutele copiilor mei curate si mirosind a proaspat.

O alta proba pe care capsulele Persil le-au trecut cu succes au fost cea de spalare a incaltamintei. Uite cum aratau sandalutele fetitei inainte si dupa ce au cunoscut „atingerea” Power-Mix Caps:

pizap.com14354052451091

Voi ati testat aceste capsule predozate? Cat de eficiente vi s-au parut?

 

Anunțuri

Scholl Velvet Smooth – Rasfatul de diamant al picioarelor mele

Cu doi copii mici – unul, inca bebelus – si cu treburile casnice cotidiene – deloc putine, mersul la un salon de infrumusetare pentru a-mi rasfata picioarele obosite de la alergatura de peste zi ramane un deziderat. In lipsa de timp care sa-mi permita aceasta desfatare, prietenii de la Scholl Romania au venit cu solutia, lansand pe piata o gama profesionala de ingrijire a picioarelor acasa, iar impreuna cu cei de la BUZZStore mi-au trimis spre testare minunata pila electronica Scholl Velvet Smooth cu cristale de diamant.

11128320_10152675561721619_2323785111359024369_n

Produsul m-a impresionat inca de la prima intalnire si punea in umbra clasica pila pe care o foloseam pana atunci pentru a indeparta pielea ingrosata de pe calcaiele obosite.

11136246_10152694613666619_3954558238850458140_o

Am parcurs rapid fisa cu instructiunile de utilizare, nu de alta dar nu presupunea nimic complicat. De acest lucru m-am convins imediat ce am pornit pila Scholl Velvet Smooth.

11154661_10152699658511619_7900963474342261481_o

In doar cateva minute de rasfat si relaxare, si fara efort, talpile mele chinuite de toata alergatura de peste zi au adevenit mai fine, mai catifelate, mai frumoase. Si asta inca de la prima utilizare! Tot ce a trebuit sa fac a fost sa plimb pila peste zonele cu piele ingrosata si… atat! Dotata cu un capat rotativ, Scholl Velvet Smooth indeparteaza cu usurinta surplusul de celule chiar si din locurile greu accesibile. Aparatul nu are lame ascutite si se opreste automat daca apesi prea tare asupra pielii, asadar folosirea pilei de la Scholl este sigura si nu prezinta riscul ranirii. Totusi, nu trebuie folosita decat pe zonele cu piele ingrosata si nicidecum pe portiunile inflamate ori iritate.

Si asta nu e tot, intrucat capatul rotativ pe baza de Micralumina are particule micro-abrazive ce permit utilizarea cu succes a pilei pentru o perioada indelungata.

Pentru rezultate uimitoare, dupa toata distractia asta am aplicat masca hidratanta de noapte Velvet Smooth, ce a insotit pachetul pentru testare, o crema nu doar hidratanta, ci si parfumata.

O joaca de copii care mi-a bucurat talpile.

11080438_10152680712421619_7424009223707611379_o

Întrebări de poveste

  • Alba ca Zăpada manâncă un măr otrăvit şi moare (e drept că până la urmă prinţul îi dă sărutul ce o aduce la viaţă, dar nu asta e ideea). Cum îi explic eu fie-mii de nici trei ani ce-i aia „moarte”? „A adormit”, îi zic. „Nu, mami, a murit! Aşa mi-a zis Puiu (Puiu este pensionarul din vecini pe care îl îndrăgeşte teribil).” „Nu-i aşa că o trezeşte prinţul? Păi atunci înseamnă că Albă ca Zăpada dormea”, zic în speranţa că a înţeles mesajul.
  • Lupul le mănâncă şi pe Scufiţă şi pe bunicuţă. Aşa, să-i dau Ştefaniei un motiv să-i fie frică: „Mami, mă papă şi pe mine dacă merg în pădure?”
  • Hansel şi Gretel au mămică vitregă, iar imbecilul şi denaturatul lor tată acceptă să-i abandoneze în pădure. Hmmm, de ce au pruncii mamă vitregă, ce-o fi aia şi unde e mamica lor adevarată? Cât despre ta-su n-are sens să intrăm în detalii.
  • Capra îşi lasă iezii singuri, ca să le aducă mâncare (şi noi îi hulim pe cei care merg la muncă în străinătate, lăsându-şi odraslele cu bunicii). Trec peste laitmotivul lupului care se hrăneşte cu prunci neascultători şi întreb: unde mama zmeilor era ţapul îi tot acest timp?
  • Ursul, vai de capul lui, trece prin chinuri teribile, după ce coada-i rămâne în lacul îngheţat.
  • Moşul îşi bate cocoşul. Baba ajunge să facă acelaşi lucru.

Aşa că mă văd nevoită să modific mesajele unor poveşti, să sar peste pasaje ce ar putea naşte întrebări cărora nu le-aş găsi un răspuns suficient de explicit pentru pitică ori, în caz de forţă majoră, schimb subiectul discuţiei, doar-doar ies basma curată. Sunt convinsă că este doar începutul, că nu voi putea să mă fofilez la nesfărşit şi că până la urmă va trebui să-i explic şi lucrurile mai puţin roz. Şi mai sper să am suficientă inspiraţie încât, atunci când va fi vremea, să ofer răspunsuri potrivite pentru urechiuşele princhindelei.

Suflet de mamă

Nu-mi amintesc să-mi fi dorit vreodată ceva mai mult decât să am un copil. Iar din momentul în care acest vis al meu a devenit  realitate, am devenit şi eu un alt om. Incredibil ce poate face din tine o mogâldeaţă! Incredibil ce senzaţii şi ce sentimente intense!

Sunt o fiinţă mai rece – aşa zic cei ce mă cunosc. Probabil. Însă când vine vorba despre piticania mea, mă-nmoi, mă topesc, mă scurg. O iubesc într-atât că uneori am senzaţia că explodez, iar când mă ia în braţe şi mă pupă cu foc, simt că-mi zboară pământul de sub picioare. N-aş fi crezut vreodată că sunt capabilă de atâta dragoste.

Nu sunt în măsură să-i judec pe alţii, dar să mor dacă înţeleg cum pot unele mame să plece pe tărâmuri străine şi să-şi lase odraslele acasă. Am zugrăvit zilele astea prin casă şi pentru o mai mare operativitate, am lăsat pruncul pentru o zi şi jumătate la bunici. Pfoai, greu mi-a fost, că tot la minunea mea îmi era capul. Aşa că, peste noapte, am dormit în camera ei, în patul ei, în aşternuturile ei, cu „Fomică” al ei (aşa l-a botezat acum o vreme pe un Winnie de pluş primit în dar de la nişte prieteni).

Săptămâna trecută, pentru că nu am avut cu cine să o lăsăm cât timp eram la muncă, am dus-o pe absolventa de creşă la unul dintre căminele care funcţionează şi pe timpul vacanţei. În timp ce pruncul abia aştepta să se joace cei mari de la cămin – „care nu au bibi şi nu fac pişu pe ei” – eu nu joiam să-mi şterg mucii de la atâta plâns. Fetiţa mea a crescut. De la o zi la alta cere mai multă independenţă, stă tot mai puţin la smotocit. Într-una din zilele trecute, s-a închis în camera ei ca să se joace.

Nu disper încă, pentru că sunt, în continuare, alinare pentru situaţiile de suferinţă – când copiii de la bloc nu împart cu ea te miri ce jucărie, când X i-a luat mingea, când Y nu vrea să se joace cu ea, când s-a julit, când tata a certat-o etc.

5 ani fără fumuri

O citeam pe ex-colega mea de la Adevarul de Cluj, Alexandra, care-şi număra anii greceşti, când mi-am amintit că şi eu am motiv de sărbătoare luna asta. Nu mai reţin exact ce zi era când am decis să renunţ la fumat. Ştiu că era februarie. Şi ştiu că era 2008. YeY! 5 ani fără tutun! E ceva, nu?

N-am făcut lucruri măreţe la viaţa mea – exceptând superboşenia asta de copil. Dar asta cu lăsatul de ţigări, după 10 ani trăiţi în fum, mă cam face mândră de mine. Ca în cazul superboşeniei, pe care nu o puteam face fără ajutorul consortului, şi lăsatul de fumat i se datorează. El s-a lăsat primul, aşa că mi-a dat imboldul. Că de atunci el s-a mai lăsat de câteva ori – asta e altă treabă.

La final de an

Nu mi-a plăcut niciodată Revelionul. Iar cel de acum, cu atât mai puţin.

În fiecare an, fără excepţie, abia îmi puteam ţine ochii deschişi până la miezul nopţii, indiferent că eram la vreun chef ori acasă, în faţa televizorului. Şi abia aşteptam să treacă orele să mă pot cuibări sub plapumă. În 2010, mi-am doborât orice record, culcându-mă la 00.05. Dar atunci am avut o „scuză”: Revul venea la  trei săptămâni de la naşterea fiicei mele, a.k.a. trei săptămâni de nesomn. Anul trecut, pitica a avut febră toată noaptea. Pe finalul lui 2012, fata mea s-a îmbolnăvit din nou. Nu este, însă, vina ei că nu petrec până în zori. Pur şi simplu nu-mi place noaptea dintre ani. Şi nu pot să sar în sus de bucurie că a mai trecut un an, chiar dacă 2012 nu a fost un an fantastic.

La mulţi ani!

2 ani

Habar n-aveam ce să fac cu ea. Era mică-mică, n-avea instrucţiuni de utilizare, dormea intruna si din cand in cand se apuca de plans. Mi-era teamă şi să o iau în braţe, de teamă să nu o stric. Dar mi-o dorisem în disperare şi cele nouă luni parcă nu se mai terminau.

Şi uite că s-au făcut doi ani de atunci. Îmi amintesc cu nostalgie cât de stângace eram ca proaspătă mămică! Acum suntem şi prietene. Copilul ala neputincios a devenit o fetita cu personalitate, cuminte în ansamblu, simpatică din cale-afară, povestitoare (cu cine-o fi semănând?), isteaţă foc, drăgălaşă şi drăgăstoasă şi extraordinar de prietenoasă. Ca să nu mai spun că e sclipitor de frumoasă!

Şi e a mea. A noastră, de fapt! Suntem nişte părinţi binecuvântaţi cu un copil fantastic.

La multi ani, minune!!